Exemplul perfect de ce lucrurile merg asa de “bine”

Într-o dimineaţă, stăpânul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpanului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Posted in romania | Tagged , , , , , | Leave a comment

Prezentarea in “romaneste” a mecanismului crizei financiar-economice

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l:

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.

Nu stiu cine este autorul acestei demonstratii. Ea a circulat pe Internet. Cred insa, ca, pentru claritatea demonstratiei, ar merita un premiu NOBEL pentru economie. Si o popularizare corespunzatoare.

Posted in romania | Tagged , , , | Leave a comment

Cum ne este cumparata tara!

Scrisoarea nu imi apartine, eu doar am publicat-o aici. Posibil sa nu fie reala dar am putea invata multe din ea. Cam asta se intampla la noi in tara din pacate…

În vreme ce românii sunt hipnotizaţi de campania electorală, se trag sforile de
către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale ţării,
în regim de solduri. O să vă invit să urmăriţi o discuţie purtată de mine cu un
bancher, pe tema scenariului pentru 2010, şi o să vă las să trageţi concluziile.

Nu contează banca unde lucrează acest om, ci pur şi simplu, strategia amplă, pusă la
cale peste capetele noastre, care par să nu se mai dezlipească de manipulările şi
circul campaniei electorale.

Un fost şef de la CIA spunea: “Dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia
cetăţeanului, şi pui în stanga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul
din dreapta lui”.

UI: Cum priveşte banca şi grupul financiar din care faceţi parte, ce se întâmplă în
România, în plan economic şi politic?

Bancher: Suntem încordaţi însă extrem de motivaţi, întrucât aşteptăm producerea
momentului la care lucram de circa 10 luni de zile. Banca noastră şi-a redus extrem
de mult expunerea în România, a închis robinetul creditării, şi am trimis către
headquarter-ul grupului cât de multă monedă euro am putut. Repet, aşteptăm acum
producerea rezultatului muncii noastre, în cadrul unui plan la care participă extrem
de multe grupuri financiare şi bancare externe.

UI: Adică concret în ce constă acest rezultat pe care îl aşteptaţi? Speraţi în
revenirea economică a ţării? Veţi relua creditarea?

Bancher: Naivitatea este o slăbiciune de caracter a românilor. Mă întrebi dacă
sperăm în revenirea economică a ţării? Păi noi speculăm şi vom câştiga enorm de
mulţi bani, tocmai în momentul în care economia naţională românească va atinge
punctul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de creşterile economice din
2010 sunt lansate concertat de analişti, pentru că aceasta este parte a strategiei
noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care îl vom face, când balonul speculativ
imobiliar şi al cursului valutar ne va indica faptul că suntem pe trendul câştigului
maxim. Mă întrebi dacă vom relua creditarea? Creditarea în România s-a făcut cu cap.
Este adevărat că şi guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci când ne-am
consolidat şi ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenţa
totală a populaţiei active, a forţei de muncă româneşti.
UI: În se sens v-aţi asigurat dependenţa lor totală?
Bancher: Simplu. Populaţia României (românul în general) are un singur bun de preţ
care ne interesează pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai există şi forţa de
muncă a individului, însă aceasta, după ce l-ai prins în mreje, este utilă de
speculat, pentru că acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia să ajungem
cumva la aceste active imobiliare ale românilor. Normele BNR şi legile nu ne
permiteau să putem acorda în masă credite ipotecare, plus că aceste credite
ipotecare nu erau 100% avantajoase pentru noi. Aşa că am profitat de lentoarea în
decizie a BNR şi am investit masiv în publicitate pe segmentul creditului de consum.
Ştiam încă de la bun început faptul că, cei cărora le acordam credite de consum, nu
vor avea resurse să le restituie, astfel încât, coroborat cu faptul că ştiam încă
din 2008 ca această criză financiară va lovi şi România, am calculat totul extrem de
bine. Nu trebuie să fii geniu bancar ca să îţi dai seama că într-o ţară precum a
voastră, pur şi simplu efectele crizei urmau să fie devastatoare, pentru că:

[1] nu mai produceaţi nimic;

[2] pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale, legate de grupurile
financiare şi bancare pe care noi le reprezentăm;

[3] urma să aveţi în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor politice,
era de anticipat că vă veţi săpa singuri groapa.

La acest din urmă punct recunosc că a trebuit să ne implicăm, pentru că, dacă în
2008 actualul preşedinte avea o cotă de popularitate de vreo 60%, noi trebuia să
încingem campania, pentru a împinge politicienii să ia măsurile pe care noi le
aşteptam.
UI: Ce măsuri aşteptaţi să ia politicienii? Spuneţi că aţi manipulat partidele ca să
vă atingeţi scopul economic?
Bancher: Hai să ne gândim puţin. Noi nu a trebuit decât să încingem spiritele şi să
creăm un cadru în care oponentul în alegeri al actualului preşedinte, să recupereze
handicapul de imagine, astfel încât să creăm românilor şi politicienilor impresia
unei lupte strânse. Iar de aici până la luptele politice din Parlament care au
întunecat minţile tuturor partidelor, a fost doar un pas, însă decisiv a fost
momentul în care ţara voastră a rămas fără Guvern. Atunci, şi acum în acest moment,
orice guvern se va forma, este legat ombilical şi total la mâna noastră, întrucât
are nevoie de banii noştri pentru a plăti salariile, pensiile, etc. Voi v-aţi ales
cu spectacolul din presă, noi ne alegem cu banii şi câştigurile. Practic România
este a noastră, iar dependenţa voastră de noi va deveni totală. Actualul preşedinte
ne-a pus puţin în dificultate atunci când a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru că
ceea ce noi ne doream era instabilitate economică şi politică. A trebuit să presăm
extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental să se producă, să cadă
Guvernul, să se amâne sosirea tranşei de bani de la FMI, însă până la urmă,
cunoscând mentalitatea colerică romanească, am reuşit.
UI: Nu îmi vine să cred. Este evident că suntem naivi şi stârnim furtuni în paharul
cu apă. Hai să revenim puţin la acea legatură între casele românilor şi creditul de
consum.
Bancher: Îţi spuneam că în 2008 am dat masiv credite de consum, atât bugetarilor cât
şi angajaţilor din sectorul privat. Atracţia era mare întrucât nu trebuiau să
prezinte garanţii, însă noi ştiam că în 2009 ne vom atinge scopul. Şi, într-adevăr,
pe fondul crizei economice, au explodat restanţierii. Asta înseamnă că oamenii nu
şi-au plătit ratele către bănci, iar noi am trecut la executare silită. Aici am avut
iar nevoie să ne concertam eforturile astfel încât să nu existe grupuri financiare
româneşti, companii sau persoane private, care să ne strice planurile, întrucât
riscam să ne trezim că vin să cumpere activele imobiliare scoase la vânzare. Aşa că
a trebuit să lovim şi mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri să se
lupte pentru supravieţuire şi să nu aibă lichidităţi pentru a cumpăra nimic. A
trebuit să-i facem să devină preocupaţi de grija zilei de mâine, iar sub teama
falimentului ne-am eliminat competitorii.
Şeful BRD Soc. Gen. spunea într-un ziar românesc că este momentul să ne eliminăm
competitorii. Exact asta facem, vă eliminăm din jocurile economice din propria
voastră ţară.
UI: Aţi eliminat concurenţa autohtonă blocând creditarea pentru firme şi blocând
piaţa executărilor silite?
Bancher: Corect. Şi nu a fost greu. Pe o piaţă internă gâtuită de blocajul
financiar, firmele româneşti au fost sufocate de lipsa lichidităţilor, iar guvernul
din 2009 a fost lăsat fără nicio posibilitate de a asigura resursele financiare.
Dacă într-o ţară guvernul nu are bani pe care să-i injecteze în economia naţională,
iar noi bancherii vă blocăm accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradină de
flori, expusă arşiţei zilnice, pe care nu o mai udă nimeni şi care până la urma va
muri. De aceea spuneam că a trebuit să ne agităm puţin pentru a împiedica acest
guvern din 2009 să pună în aplicare măsurile economice, şi să abatem atenţia asupra
luptei din campania electorală. După ce ne-am asigurat că pur şi simplu nu va exista
riscul să apară intruşi care să cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase
la vânzare de executorii noştri bancari, am început să trimitem pe bandă rulantă
dosarele celor care au luat credite de consum, către executori. Nimeni nu a sesizat
faptul că nu ne interesa de fapt să le vindem casele, ci să manipulăm piaţa
imobiliară, să o tragem în jos, asigurându-ne în acelaşi timp că la momentul
potrivit, când curba prăbuşirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile
financiare din ţările noastre de origine să cumpere masiv şi la preţuri de nimic
aceste active. Te asigur că în 2010 un apartament cu trei camere care în 2008 era
evaluat la 150.000 euro, va fi scos la vânzare, la executare silită, la preţuri de
sub 30.000 de euro şi nu va veni nimeni să cumpere, pentru că în 2010 toţi vor fi
preocupaţi să ţină banii deoparte pentru ziua de mâine. Va fi momentul perfect să
cumpărăm totul pe nimic.

Românii vor deveni chiriaşi în propriile case, pentru că acesta a şi fost obiectivul
nostru primordial, şi anume achiziţiile la preţuri infime. Pentru asta era
obligatoriu să ducem piaţa imobiliară la un maxim, pentru ca pe fondul prăbuşirii
acesteia, noi să culegem caimacul. Şi la plan se adaugă şi presiunea pe moneda
voastră naţională.
UI: Ce presiune? Văd că acum leul se întăreşte, deşi, într-o ţară care nu produce
nimic, aflată în criză politică, lovită de criza financiară, nu îmi explic care
poate fi suportul de întărire a leului.
Bancher: Păi este vorba de aceeaşi reţetă, care se învaţă la orice curs de MBA. Aşa
cum piaţa imobiliară a fost dusă de noi la maximuri ireale, pentru că trebuia să vă
dăm credite la valori foarte mari, ca să aveţi pe următorii 30-40 de ani de plătit
rate uriaşe către noi, pentru a deveni în acest interval de timp atât proprietarii
caselor voastre, dar şi asigurându-ne că veţi munci voi şi familiile voastre pentru
noi, pentru a plăti aceste rate ireale, tot aşa, bula speculativă a monedei
naţionale trebuie manipulată, însa în sens invers. În cazul speculaţiilor pe moneda
naţională, trebuie să ducem leul la un nivel minim, cât mai mic posibil, lăsându-l
apoi să explodeze, să urce la valori mari, valori reale, undeva către peste 5 RON
pentru un euro. Adică vom face euro atât de scump încât să nu vă puteţi permite să
cumpăraţi activele imobiliare scoase la executare silită, nici când ele vor avea
valori în euro relativ mici, dar şi pentru ca micimea salariilor românilor, salarii
plătite în lei, să facă din rata către banca un coşmar al vieţii de zi cu zi. Totul
legal, profitând de naivitatea generală, de eternele lupte politice şi de tot acest
context românesc, care din 2006 lucrează pentru noi şi în interesul nostru. Iată ca
ieri euro era deja la 4,21 lei.
UI: Aşadar totul este componentă a unui plan. Când va fi detonat?
Bancher: În ciuda galopului înregistrat de alte active din aceeaşi clasa de risc în
ultimele zece luni, leul nu are cum să participe la această revenire, fiind evident
pentru orice începător că este totul o bulă speculativă.

“Investitorii urmăresc cu îngrijorare mai întâi derularea acordului cu Fondul
Monetar Internaţional, iar mai apoi turbulenţele de pe scena politică”, spune Koon
Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari bănci de investiţii
britanice. El consideră că euro ar putea să coboare spre 4,1 lei. Balon de săpun,
care este un element al şarjei finale de cumpărare a României la OUTLET. Pentru că
de fapt, prin încingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfectă că
nimeni nu mai are timp să ne strice planurile.
UI: Ce veţi face cu alte active, cu casele românilor?
Bancher: Păi este esenţial să controlăm aceste active, întrucât ele sunt o monedă de
tranzacţionare pe pieţele internaţionale. Uitaţi-vă la Dubai, acolo unde expunerile
băncilor noastre se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile. Pierderile se acoperă
prin creşterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la bănci. Ei
trebuie constrânşi să lucreze mai mult şi să plătească rate mai mari către noi.
Având în mână bunul cel mai de preţ al unui om – locuinţa – acesta va munci pentru
noi. Recreăm astfel sistemul sclavagist perfect, o aparenta libertate în care mintea
şi atenţia cetăţeanului este atrasă de lupta politică, fără ca cineva să mai aibă
timp să se gândească la ce li se întâmplă cu adevărat. Iar când se vor trezi va fi
de fapt foarte târziu. Nouă ne trebuie să exploatăm forţa de muncă a voastră, să vă
împingem să munciţi mai mult ca să ne plătiţi nouă mai mult.
UI: Mai am o singură întrebare. Spuneţi că aţi contribuit la încingerea campaniei
electorale, pentru că trebuia să sădiţi sămânţa unei confruntări politice puternice,
întrucât instabilitatea politică era necesară. Concret, aţi plătit politicieni
români să pună umărul la actuala criză politică?
Bancher: În mod evident, în 2007 şi 2008 am sprijinit şi susţinut politicieni care
aveau acces la frâiele guvernării, ca să fim lăsaţi să derulăm amplul program de
acordare masivă a creditelor de consum. În 2009, fiind an electoral, grija noastră a
fost să alimentam puternic apariţia unui contracandidat puternic pentru actualul
preşedinte, care avea o cotă mare de popularitate, şi am reuşit. Mult mai uşor şi
mai ieftin decât ne imaginam. Să ne înţelegem: nouă nu ne pasă cine va ieşi
preşedinte pentru că oricum sunteţi la mâna noastră în plan guvernamental. A fost
mai uşor pentru că aveţi în România o pasiune extrem de mare să vă consumaţi
energiile fix în direcţiile care nu vă aduc avantaje, care vă îngroapă şansele la un
viitor mai bun. Suntem şi noi uimiţi de modul în care marea masă a jurnaliştilor
ne-au făcut misiunea mult mai uşoară, implicându-se emoţional în această campanie
electorală, doar pe fondul ideii că actualul vostru preşedinte trebuie dat jos, fără
să aibă niciun fel de viziune economică asupra realităţii. Repet, noi doar am
alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl. Băsescu, iar restul l-a făcut
mass-media şi naivitatea voastră, de la sine. Anul 2010 va aduce şi răsplata pentru
munca depusă de noi în ultimii 4 ani, pentru că vom aduce România la statutul de
ţară total şi, cel mai important, ireversibil dependenta de frâiele complicatului
sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau să par cinic însă, în 1989 toate activele
ţării erau ale clasei proletare, adică de fapt ale nimănui, fiind controlate de o
mână de oameni care decideau în această ţară şi pentru a căror bunăstare muncea
întreaga naţiune. La 20 de ani veţi fi ajuns fix în aceeaşi situaţie, adică nimic nu
va mai fi în proprietatea voastră, dar în acelaşi timp veţi munci să vă plătiţi
datoriile. Iar economia naţională va fi dominată de multinaţionalele controlate
indirect tot de către noi, în vreme ce falimentele firmelor româneşti, deţinute de
români, vor continua şi în 2010, întrucât fără finanţare, fără credite şi cu un
guvern care nu are resurse financiare, nu există şanse de supravieţuire. Astfel
încât tinerii români vor avea doar două opţiuni: angajaţi la Stat sau angajaţi la
multinaţionalele străine. În ambele variante numai noi câştigăm.

Posted in romania | Tagged , , , , , , | Leave a comment